*om gospodar, liniştit şi la locul lui, şi-a ucis fratele alcoolic * fiind fiu şi cumnat de poliţist, a ştiut să-şi ascundă urmele, izbutind să inducă în eroare anchetatorii * iniţial, s-a crezut că e vorba de o moarte accidentală, provocată de o cădere pe o suprafaţă dură * o capsă lipsă de la geaca victimei l-a determinat pe procurorul criminalist să continue cercetările

Până în seara de joi, 3 decembrie 2020, viaţa lui Laurenţiu Vasiliu a fost una monotonă, asemeni multor lucrători din mediul rural. În vârstă de 52 de ani, bărbatul provenea dintr-o familie organizată, formată din cinci membri. Tatăl (fost poliţist), mama (casnică) şi trei copii. El, fratele Daniel (cu doi ani mai mare) şi sora Iulia. Aceasta din urmă e căsăstorită şi stabilită de mai mulţi ani în Braşov.

După ce a absolvit Liceul Agroindustrial din Răducăneniul natal, unde a obţinut calificarea de tehnician agricol, Laurenţiu a urmat un curs de calificare profesională ca electromecanic, astfel încât, în 1990, s-a angajat la o staţie de irigaţii din Comarna, unde a lucrat pentru o perioadă de aproximativ 12 ani.

S-a apucat de băut din cauza copilului născut cu retard mintal. De aici, divorţul

În 1993, Laurenţiu s-a căsătorit, la scurt timp a apărut pe lume primul lor copil, dar fericirea cuplului a fost de scurtă durată. Băieţelul fusese diagnosticat cu retard mental. Afectat teribil de această stare de fapt, bărbatul a început să bea din ce în ce mai mult. Consecinţa logică nu a întârziat să apară. Căsnicia s-a destrămat în 1997. Au vândut apartamentul, femeia şi copilul s-au mutat în Iaşi. Bărbatul a revenit în casa părintească, acolo locuind şi fratele său. Casa e formată din trei camere şi dependinţe, condiţiile de locuit şi igienă fiind bune. Veniturile familiei Vasiliu erau formate din pensia tatălui, la care se adăugau banii câştigaţi de băieţi, din activităţile lucrative prestate.

Tatăl, ieşit la pensie, decepţionat de realizările celor doi fii, a început şi el să bea. Însă, dintre toţi, adevăratul campion al paharului era Daniel, care a introdus în familie ritualul rachiului de seară, apoi a celui de dimineaţă.

Când stăteau toţi trei la un pahar, bătrânul le povestea tot soiul istorii cu delincvenţi şi cum i-a dovedit el. Fără să realizeze, Laurenţiu şi-a fixat în memorie multe elemente ale muncii de poliţist. Sora Iulia venea destul de rar pe la ei, mereu cu maşina condusă de soţ. Şi el, poliţist.

Din pricina alcoolului, Laurenţiu a trebuit să renunţe la postul de la staţia de irigaţii. Cum în jurul casei nu exista suficient teren pentru culturi agricole, Laurenţiu s-a apucat să lucreze ca zilier pe la oamenii din comună. Nu şi Daniel. Bătrânul Vasiliu a trecut în nefiinţă în 2015, din cauza unui AVC. Mama fraţilor l-a urmat doi ani mai târziu, din cauza cirozei hepatice.

„Tremura în ultimul timp, avea un tremur puternic!”

Din acel moment, fraţii au trebuit să se descurce şi să se gospodărească singuri. Au reuşit să-şi găsească de lucru, tot ca zilieri, la Ocolul Silvic. Şi-au rotunjit veniturile, închiriind camera de la stradă unui consătean, care şi-a deschis acolo un magazinaş. Chiria, deloc mare, doar 250 lei lunar. Contractul s-a făcut pe zece ani, chiriaşul renovând întregul imobil. Zilele însorite păreau a fi revenit în ograda familiei Vasiliu. Însă băutura în exces le-a mai dat o lovitură. Daniel a devenit alcoolic cronic, aşa încât tot greul a căzut pe umerii lui Laurenţiu. Acesta mergea la pădure, gătea, ţinea curăţenia în casă. Fratele mai mare se ducea doar să plătească facturile şi să mai stea pe la birt.

În timp, cei doi s-au izolat tot mai mult de restul comunităţii. Nu primeau vizitatori, nu se duceau în vizită. Vecina Văluţă avea să spună despre ei: „erau, în felul lor, oameni cuminţi, nu se certau cu alte persoane, nu făceau probleme, însă singurul lor defect era că beau; atunci când îi vedeam pe ambii fraţi erau cam la fel, de fiecare dată eu îi vedeam beţi, totuşi… cel care a decedat era mai înalt şi tremura în ultimul timp, avea un tremur puternic!”. Cumpărau băutură ieftină, de la particularii din comună şi se îmbătau acasă.

Punga cu carne congelată stătea pe jos

La începutul anului 2020, Daniel ajunsese să nu mai fie capabil de muncă. „Era practic o umbră, nemaifiind omul pe care îl cunoşteam, era slab, gârbovit, neras, tremura şi părea că nu are mai mult de 30% din forţa pe care o avea înainte”, avea să declare unul din vecini. Altul: „era mai mult cu băutura, toată ziua, cădea pe jos, bea pe unde apuca, era slab”. Ajunsese să cadă în mijlocul drumului, nu o dată întâmplându-se ca el să fie ridicat de jos şi dus acasă de săteni. Îi căzuseră toţi dinţii, vorbea cu mare greutate, soră-sa nu-l putea înţelege atunci când se conversau la telefon. Mai era în stare doar de treburi minore, în casă şi în curte.

Marţi, 1 decembrie, sora lor a venit într-o scurtă vizită, mai mult pentru a aprinde o lumânare şi a vedea în ce stare se află mormintele părinţilor. A stat la ei doar jumătate de oră, le-a lăsat câteva sacoşe cu alimente, haine şi încălţăminte. Printre care şi o pungă cu carne congelată. I-a dat lui Daniel 20 lei pentru a-şi cumpăra ţigări, ca să „nu mai culeagă chiştoace de pe jos”. Niciun ban în plus, ştia că fratele ei este alcoolic şi-i va cheltui pe toţi pe băutură.

Deşi intenţiona ca de la cimitir să plece direct spre Braşov, Iulia a decis să revină la locuinţa părintească „pentru a verifica dacă fratele meu a băgat în frigider produsele congelate, întrucât nu prea aveam încredere în el şi m-am gândit că i-am lăsat bani şi s-ar putea să se ducă cu ei la bar”. Intuiţie perfectă. Bărbatul era deja rupt de beat, produsele aduse stăteau împrăştiate prin toată casa, punga cu carne congelată stătea pe jos. Femeia l-a certat puternic, s-a urcat în maşină şi a plecat. Fusese ultima lor întâlnire.

Ziua crimei

Joi, 3 decembrie 2020, ora 6.30. După ce şi-a băut cafeaua şi s-a îmbrăcat, Laurenţiu a luat sacoşa cu merinde, hârleţul cu care trebuia să sape la pădure pentru plantarea puieţilor şi s-a dus în staţie, unde s-a urcat în microbuzul cursă specială, alături de alţi opt zilieri de la Ocolul Silvic. Îi lăsase lui Daniel bani pentru a plăti factura de cablu TV şi pentru un pachet de ţigări. Tocmai încasase chiria de la camera dinspre stradă. În schimb, acesta avea drept sarcină tăiatul lemnelor şi făcutul focului în sobă.

Daniel s-a îmbrăcat cu blugi şi geacă, şi-a tras un fes gros pe cap, iar pe la ora 10.00 a plecat să plătească factura. Imaginile suprinse de camerele de supraveghere arată că hainele erau curate, geaca avea toate capsele la locul lor. După ce a rezolvat cu factura, Daniel s-a oprit la un consătean care vinde rachiu. A băut o cinzeacă, apoi a pornit spre casă, dar nu înainte de a lua jumătate de litru la pachet.

Ajuns acasă pe la ora 12.00, s-a apucat să taie lemnele şi să le ducă în casă. În nici trei ore, a terminat rachiul. S-a dus să-şi mai cumpere o porţie. La întoarcere, rămas fără bani, s-a întâlnit cu un vechi prieten, un om şchiop, pe care l-a rugat să-l împrumute cu doi lei, că n-are destulă ţuică. Acesta i-a zis că n-are bani, dar să meargă la un consătean, că va lua el pe datorie şi va face cinste. Au băut şi ceva vin, aşa că, la plecare, Daniel era deja criţă. Abia mai mergea. Era ora 16.00. Cu greu a ajuns acasă. La un moment dat, s-a oprit să urineze lângă un gard, s-a rezemat şi era cât pe ce să adoarmă. Noroc că a fost văzut de o femeie, care l-a zgâlţâit, convingându-l să-şi continue mersul. A intrat în curte, a dat să ia un braţ de lemne, a căzut, nu s-a mai putut ridica şi a adormit.

Aşa l-a găsit Laurenţiu, la ora 17.00, când a venit de la lucru. Deşi se întuneca, în casă nu era aprinsă nicio lumină, focul nu era făcut. S-a înfuriat peste poate şi, de nervi, l-a izbit cu hârleţul, o singură dată, în moalele capului. A intrat apoi în casă, a văzut chitanţa de la cablu pe masă şi s-a potolit. I s-a făcut milă de fratele său, s-a dus după el în curte, l-a ridicat şi l-a târât până în camera acestuia. În timpul acestei acţiuni, lui Daniel i-a sărit o capsă de la geacă. Acesta bolborosea nişte înjurături, Laurenţiu, ca să-l liniştească, i-a mai dat un pumn. A nimerit în beregata fratelui. L-a depozitat lângă pat, apoi s-a dus la el în cameră, s-a uitat o vreme la televizor, apoi a adormit. Trebuia să se trezească devreme, urma o nouă zi de muncă grea.

Avea calitatea de martor, dar procurorul deja îl bănuia

Laurenţiu s-a trezit pe la 4.30. A deschis televizorul, a preparat cafeaua, apoi şi-a chemat fratele, conform obişnuinţei. Intrigat că acesta nu răspunde, s-a dus după el în cameră. Daniel zăcea inert, în altă poziţie decât fusese lăsat. Murise. Zilierul s-a frământat mai bine de o oră, neştiind ce să facă. Încet-încet, conştientiza că tocmai comisese o crimă. Şi-a sunat sora, i-a transmis tragica veste, dar nu i-a spus nimic de lovitura de hârleţ. Aceasta i-a spus să nu mai stea pe gânduri, să meargă la spital şi la poliţie pentru a anunţa decesul. Laurenţiu s-a conformat, dar, pe drum, s-a oprit să radă o sută de rachiu, ca să-şi revină din şoc şi să găsească o soluţie. S-a decis să nu recunoască nimic. Ajuns la Postul de Poliţie Răducăneni, a sesizat decesul fratelui său în condiţii suspecte, chiar dacă „nu are urme de violenţă pe corp”, întrucât acesta „era mare consumator de alcool”.

O echipă de trei poliţişti s-a deplasat la faţa locului, a efectuat o primă cercetare, realizând fotografii judiciare şi întocmind un proces-verbal. Cadavrul a fost dus la Medicina Legală pentru a se stabili cauza morţii. Decesul s-a datorat unor leziuni din zona capului, ce au putut fi provocate printr-o lovitură activă.

Ancheta a fost preluată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi. Pe 5 decembrie, procurorul criminalist a făcut o nouă cercetare la faţa locului. S-a găsit capsa, a început studierea camerelor de supraveghere, Laurenţiu avea calitatea de martor, dar procurorul deja îl bănuia. L-a întrebbat dacă acceptă testul poligraf (detectorul de minciuni). A zis că da, dar nu s-a prezentat atunci când a fost programat, trebuind adus cu mandat.

Legiştii au respins categoric varianta lovirii prin cădere

Laurenţiu a picat testul. La întrebările relevante, răspunsurile „au provocat modificări specifice comportamentului simulat”. Pe 9 decembrie, deja suspectul a fost internat la Socola pentru expertiza psihiatrică. Între timp, imaginile camerelor de supraveghere dovedeau că, între ora 16.00 şi ora 17.00 (când a ajuns şi Laurenţiu acasă), nimeni nu trecuse pe strada lor. Deci, era exclusă ipoteza vreunei tâlhării. Laurenţiu tot n-a recunoscut. A sugerat că leziunile identificate de medicii legiştii pe corpul victimei ar fi putut fi cauzate de lovirea acestuia în cădere, de obiectele din curte cum ar fi de şpalierii de beton de formă pătrată, de o buturugă de stejar, de un dispozitiv din oţel sau de nişte bucăţi de fier beton tot de formă pătrată. Variante excluse categoric de legişti.

Astfel, după externarea de pe 17 decembrie, Laurenţiu a fost inculpat oficial pentru omor asupra unui membru al familiei, reţinut pentru 24 ore şi trimis în judecată în stare de arest preventiv. Nici pe parcursul cercetării judecătoreşti, în ciuda probelor evidente, Laurenţiu n-a recunoscut vina. Ca atare, prin sentinţa de miercuri, magistraţii de la Tribunalul Iaşi i-au dat o pedeapsă extrem de dură. 11 ani de închisoare. Marcel FLUERARU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here